Degustarea unui vin începe cu aspectul, continuă cu mirosul și gustul și se încheie cu impresia care rămâne după ce ai luat înghițitura. Privești culoarea pe un fundal alb, miroși vinul înainte și după ce rotești ușor paharul, apoi iei o gură mică. La gust urmărești dulceața, aciditatea, taninurile, senzația de alcool și corpul vinului. După aceea observi cât timp rămân aromele și dacă vreuna dintre senzații domină.
E mai ușor să începi cu lucruri pe care le cunoști. Dacă vinul îți amintește de măr, lămâie sau vișine, notează ce ai simțit. Dacă aroma îți pare doar fructată, descrierea este suficientă pentru început. La fel de util este să spui că vinul te face să salivezi sau că îți lasă gingiile uscate. Prima senzație te ajută să recunoști aciditatea, iar a doua îți poate indica prezența taninurilor.
Pentru a exersa acasă, toarnă puțin vin într-un pahar curat și lasă loc să îl rotești. Dacă ai două vinuri, servește-le în pahare asemănătoare și notează aceleași lucruri la fiecare. Poți începe cu două vinuri albe seci sau cu două vinuri roșii de același soi. Scopul este să observi diferențele și să poți explica în cuvinte simple ce ți-a plăcut în fiecare pahar.
Cum privești și miroși vinul
Alege un pahar transparent, fără miros de detergent, și toarnă aproximativ 30 ml. O coală albă este suficientă pentru a vedea mai bine culoarea. Așază-te într-un loc bine luminat, departe de parfumuri puternice sau de mâncare care se gătește. Dacă vei compara două vinuri din același stil, servește-le la temperaturi apropiate, deoarece temperatura schimbă felul în care percepi aromele.
Înclină paharul deasupra colii și observă nuanța și intensitatea culorii. La un vin alb poți vedea nuanțe de galben pal sau auriu, iar la un roșu, tonuri rubinii ori granat. Culoarea oferă indicii despre soi, vinificare și evoluție. Două vinuri roșii cu nuanțe foarte diferite pot fi la fel de reușite, fiecare în stilul său.
Miroase vinul o dată cu paharul nemișcat. Pune apoi paharul pe masă și rotește-l ușor de picior, de două sau trei ori. Miroase din nou și vezi dacă aroma este mai intensă sau dacă poți distinge ceva în plus. Dacă prima impresie a fost de fruct, încearcă să precizezi dacă îți amintește de citrice, fructe de livadă sau fructe roșii.
Începe cu una sau două observații. Poți nota, de exemplu, măr verde și flori albe sau vișine și un miros discret de vanilie. Dacă simți un miros persistent de mucegai ori carton umed, iar aromele de fruct par stinse, poate fi vorba despre un defect cunoscut ca miros de dop. Miroase dintr-un alt pahar curat, ca să verifici dacă senzația vine din vin sau din pahar.
Ce urmărești când iei prima înghițitură
Ia o gură mică și lasă vinul să treacă prin gură câteva secunde. Observă ce simți la început, apoi ce devine mai evident. Poți înghiți sau poți scuipa vinul într-un recipient, cum se procedează frecvent la degustările cu mai multe probe. În ambele cazuri poți urmări aromele care rămân:
| Ce urmărești | Cum îl recunoști |
|---|---|
| Dulceața | Observă dacă simți zahăr. Un vin sec poate mirosi a piersică foarte coaptă și totuși să aibă gust sec. |
| Aciditatea | Urmărește cât de repede începi să salivezi și cât durează senzația. Un vin cu aciditate pronunțată îți poate aminti de senzația lăsată de o lămâie. |
| Taninurile | Fii atent la senzația de uscare sau de frecare pe gingii și în interiorul obrajilor. O poți recunoaște și după ce bei ceai negru infuzat mai mult timp. |
| Alcoolul | Îl poți percepe ca pe o senzație de căldură în gură sau spre gât. Vezi dacă rămâne discretă ori dacă trece în prim-plan. |
| Corpul | Este impresia de greutate pe care o lasă vinul în gură. Poate părea ușor și fluid, mediu sau mai plin. |
| Finalul | Observă cât persistă aromele după ce vinul a ieșit din gură și care dintre ele rămân cel mai mult. |
La a doua înghițitură, verifică ce ai observat prima dată. De exemplu, la un roșu cu gust de vișine poți simți atât salivarea dată de aciditate, cât și uscarea gingiilor dată de taninuri. Cele două senzații pot apărea aproape simultan. În final, încearcă să le separi de aromă. Dacă după câteva secunde simți încă vișinele, aceea este persistența aromei. Dacă au rămas doar gingiile uscate, senzația ține de taninuri.
Cum notezi impresiile și compari două vinuri
O notiță scurtă este suficientă dacă păstrează ordinea degustării. Pentru un vin alb, poți scrie galben pal, miros de măr și lămâie, sec, aciditate pronunțată, corp ușor, final citric de lungime medie. Apoi adaugă impresia ta. De exemplu, poți spune că ți-a plăcut prospețimea sau că ai fi preferat un vin mai puțin acid.
Când apreciezi echilibrul, observă cum se întâlnesc senzațiile. Într-un vin dulce, aciditatea poate face gustul să pară mai proaspăt. Într-un vin roșu, fructul poate rămâne ușor de simțit chiar dacă taninurile sunt evidente. Dacă la final percepi aproape numai căldura alcoolului, ai deja o observație concretă pe care o poți nota și verifica la următoarea înghițitură.
Pentru un exercițiu acasă, alege două vinuri din același soi și, dacă poți, din același an. Toarnă cantități egale, marchează paharele cu A și B și încearcă să le descrii înainte de a citi etichetele. Bea puțină apă între probe. Dacă ai notat că unul este mai plin, mai fructat sau are un final mai lung, întoarce-te la primul pahar și vezi dacă impresia se păstrează.
Abia după ce ai terminat notițele uită-te la producător, regiune și detaliile de vinificare. Dacă unul dintre vinuri a fost maturat în lemn și ai notat vanilie, ai o legătură pe care o poți urmări și la alte degustări. Cu timpul, aceeași metodă îți permite să descrii mai precis ce îți place și să alegi următorul vin pornind de la propriile observații.
