Recunosc, n-am ajuns la cărțile ei pentru că am căutat-o eu. Mi-a fost recomandată într-un grup de cititoare și, sincer, nu m-am așteptat la mare lucru. Citisem destul romance tradus și începusem să mă plictisesc puțin – peste tot aceleași tipare, traduse, fără personalitate. Am început prima carte mai mult din curiozitate. Și de-acolo n-am mai oprit.
O autoare cu o poveste pe care merită s-o cunoști
Primul lucru care m-a făcut să o caut și pe Hanna Lee a fost povestea ei. A început să scrie de la 16 ani – îți dai seama? – și prima carte pe care a publicat-o, „Planul Ascuns al Destinului”, a apărut în 2017. Se simte clar evoluția de la o carte la alta. Nu e genul de autoare care rămâne în zona ei de confort.
Seria care a făcut-o cunoscută a fost „Five Stars”, devenită mai târziu „Lady Billionaires” – și de acolo a continuat cu „Vecini”, „Taboo Billionaires” și „Jocurile Zeilor”. Fiecare are alt ton, alt vibe, dar peste tot rămân aceleași personaje pe care nu le uiți ușor.
Seria „Vecini” m-a făcut fană pe viață
Dacă ar fi să aleg un singur motiv pentru care am rămas, ar fi seria „Vecini”. Al treilea volum, „Atingeri interzise”, e o poveste enemies-to-lovers între cumnați – gen, ok, sună complicat scris așa, dar funcționează genial. Am citit și recenziile altor cititoare după și am văzut că nu eram singura impresionată: tensiunea crește exact cum trebuie, personajele au caracter, nu te plictisești nicio pagină.
Ce mi-a plăcut cel mai mult e că nu se ferește de subiecte mai delicate, dar nici nu le folosește doar ca să șocheze. Totul are sens în poveste, ceea ce, sincer, nu se întâmplă des.
De la Wattpad la cărți pe care le ții în bibliotecă
Mi-a plăcut și drumul ei – a început pe Wattpad, scriind pentru cine voia să citească, și a ajuns acum cu cărți romantice tipărite la Elire Books. Mi se pare genul de poveste reală – o autoare care a crescut pentru că cititorii au crescut cu ea, nu pentru că așa a vrut o strategie de marketing.
Dacă vrei o autoare română de romance cu personaje pe care le ții minte și o voce care nu sună „tradusă”, chiar îți recomand să-i dai o șansă Hannei Lee. Eu, una, nu regret nicio pagină.