Ar fi primul presedinte al PSD care nu a avut carnet de membru PCR. Si, in mod normal, asta n-ar fi chiar de colo, intr-un partid care-si trage ideologia de stanga doar din comunismul cu fata umana al lui Ion Iliescu. Pentru ca, in rest, de unde atata stanga la Nastase, Mazare, Oprisan, Hrebenciuc si tot restul?

Spun mai sus “in mod normal”, intelegand prin asta dialectica oficiala din manualele de socialism stiintific ale veacului trecut: adica evolutia de la inferior la superior. Dar “in mod normal”, si alegerea lui Geoana promitea, in urma cu cinci ani, sansa scoaterii PSD atat din siajul glasnostului lui Ion Iliescu, cat si din serpararia de interese economice ale adeptilor stangii lui Nastase si a baronilor incolonati in spatele lui.

PSD nu avea cum sa se reformeze cu Geoana. Si are exact aceleasi sanse sa se reformeze cu Victor Ponta. Asta pentru ca mandatele celor doi au in comun mai multe pucte decat s-ar putea banui. Sa luam doar trei dintre ele:

1. Nici alegerea lui Ponta, si nici cea a lui Goana nu au fost rezultatul unei necesitati de schimbare plecate de la baza partidului. In ambele cazuri, fiecare a fost impins inainte ca reprezentant al unei tabere care a inteles mereu prin schimbare doar ca “il inlocuim pe omul lor cu omul nostru”. Si nu jocurile de culise sunt aici problema - ele intra in firescul unei competitii in care interesele lasa prea putina sansa intamplarii. Ci faptul ca taberele nu se bat si dezbat pe problemele de fond ale PSD, ci pe pozitiile in partid care le-ar putea avantaja in eventualitatea unei intrari la guvernare.

De altfel, nu vad un analist care sa poata face o lista cu divergentele pe problemele partidului, intre sustinatorii lui Geoana si cei ai lui Ponta. Pur si simplu pentru ca aici nu exista diferente.

In aceeasi directie mai poate fi observat un lucru: Geoana a pierdut presedintia PSD pentru ca Vanghelie n-a stiut sa-si tina capul la cutie. Pentru ca Vanghelie n-a rezistat tentatiei primitive de-a arata ca Geoana ii este captiv - in exact aceeasi masura in care n-au rezistat sa o arate “mogulii”, cand Geoana a pierdut competitia pentru presedintia Romaniei.

2. Cum nu a fost Geoana, nici Victor Ponta nu e un lider puternic prin el insusi, varianta carismatica a omului care vine cu solutia. Puterea lui, ca si cea a lui Geoana, sta exclusiv in jocurile, tradarile si aliantele conjuncturale care se fac in vremuri de confuzie. Confuzie provocata in partid de abolirea regulilor si disciplinei (aproape militariste) dupa care Cozmanca, in urma cu ani de zile, pusese in functiune si condusese agregatul.  Iar in cazul lui Victor Ponta, nici macar varsta nu e neaparat un atu: dezavantajul lipsei de experienta ar trebui neutralizat de capacitatea de a aduce un alt mesaj, un suflu nou, un alt fel de mod de expunere si “vanzare” a ofertei politice a PSD. Or din ceea ce vedem, Victor Ponta este oricum vrea fiecare sa-l vada, numai un “altfel de lider” nu. Ba, chiar e prea asemanator cu “batranii”.

3. Si in cazul lui Gaoana, si in cel al lui Victor Ponta, e greu de ghicit coerenta intre ideologie si niste principii de guvernare concrete. De altfel, PSD n-a reusit niciodata sa se exprime ideologic altfel decat prin populismele si demagogia in care se intrec zi de zi toate partidele politice romanesti - indiferent cat de la dreapta sau de la stanga se declara. Noul lider nu trebuia sa ignore necesitatea unui plan ideologic clar - fie macar ca un simplu pretext al “schimbarii” - intr-un partid care a pierdut alegerile de doua ori consecutiv: adica are o problema de mesaj si adecvare la un anume electorat. Ce sa mai vorbim de atragerea unui nou electorat?

E drept: cu cine sa dezbati ideologie de stanga, intr-un partid in care, dintre liderii influenti, doar Ion Iliescu crede in asemenea fleacuri?  Sau cum sa reordonezi interesele politice ale partidului, intr-un PSD in care baronii locali tropaie de nerabdare sa intre la guvernare cu orice pret care nu le afecteaza interesele economice?

Dar hai sa nu fim rai: Victor Ponta este, una peste alta, o surpriza la care nimeni nu se gandea serios in urma cu cateva luni. PSD incearca inca o data varianta unui lider care nu e urmarit nici de trecutul propriu, nici de procurorii DNA-ului. Cateva gesturi politice, care sa rupa partidul de istoria ultimilor sai 20 de ani, ar putea fi semnalul ca, macar in zece ani, am putea avea un partid care chiar stie ce spune cand se revendica de stanga. Dar cu cine? Te uiti pe lista “noii conduceri” votata la congres: Nastase, Vanghelie, Oprisan, Nica, Rodica Nasar, Titus Corlatean. Pai astia erau si saptamana trecuta.

Trackback URI | Comments RSS