Ii stim de duminica seara, dar cele doua zile care s-au scurs de atunci ne ajuta sa stabilim cumva o ierarhie a prejudiciilor:

1. Presa. O autentica campanie jurnalistica nu e niciodata, intr-un stat cat de cat articulat, un razboi. Si nici nu seamana cu un razboi. A sustine un candidat politic nu inseamna a intra in razboi. Si nici nu se face cu mijloacele razboiului.

Ei bine, in aceasta campanie electorala, presa a pierdut razboiul. E drept, inca mai e miscare in transee, dar in spatele frontului a ramas o ruina. Nu-mi cereti sa dau si exceptiile, nu-mi reprosati ca generalizez: aici perceptia chiar conteaza - iar aceasta e nu doar perceptia publicului, ci si a observatorilor acestor alegeri. E cea mai dura razbunare a lui Basescu pe presa, iar omul a reusit asta (vorba unor prieteni  ”fara sa faca nimic”. Fara ‘tonomate’, fara ‘pasarici’, ‘gaozari’ si celelalte rudimente.

Urmeaza zile grele: de criza economica si de reconstructie a credibilitatii - care o sa mai aiba din ce.

2. Oamenii de afaceri care au bagat bani in campania lui Geoana si proprietarii de media care si-au spart onorabilitatea trusturilor de tzeasta lui Basescu. Putini dintre acestia au un ‘plan B’ pentru 2010, de vreme ce au jucat totul pe o singura carte; iar pentru altii, acest ‘plan B’ este incercarea de a relua si gestiona relatia cu invingatorul - oricat de greu se inghite o asemenea broasca.

3. Crin Antonescu. Dupa succesul real din turul intai, omul avea cateva posibilitati de-a-si juca cartile dupa regulile unei politici curate - si pentru imaginea si linia partidului, si pentru asteptarile simpatizantilor care si-au pus speranta in acel “alt mod de a face politica”, si pentru a ramane in acord cu el insusi. A ales-o pe cea mai proasta: nu neaparat alaturi de Geoana, cat mai ales in echipa (si stim despre cine vorbim) acestuia.

Poate ca e o viziune naiva: dar va inchipuiti ce ar fi insemnat ca Antonescu sa ramana in opozitie, cu tot cu ‘planul Johannis’, si sa se prezinte peste patru-cinci ani ca o “altfel de echipa”? Situatia se va fi copt pentru asa ceva: incerc sa sper niste alegeri fara Iliescu, Nastase, Hrebenciuc, Basescu si ceilalti peste cinci ani.

Antonescu numai printr-un mare noroc va iesi viu politic dintre cele trei pietre de moara care rasnesc abilitatea sa: dorinta PNL de a guverna (acum, sau peste 6 luni, sau peste un an), necesitatea ca partidul sau sa ofere o alternativa la maniera colosilor PDL si PSD de a face politica, si usurinta cu care s-a lasat imbratisat de bucuria tampa a lui Geoana de duminica seara.

Daca Antonescu va pierde partida in PNL, asta se va intampla pentru ca n-a stiut sa traga cu ochiul la maestrii nuantelor, atatea cate sunt, din politica noastra: UDMR nu s-a afisat langa Geoana, nu s-a ratacit in judete printre falcile baronilor PSD, nu si-a pus pe cap, la propriu, sapca rosie: doar s-a incolonat in spatele lui Johannis. Si ar fi pacat - si pentru liberali, si pentru scena politica in general.

4. Noi, astialalti. Noi pierdem alegerile pentru simplul fapt ca - in lipsa unei personalitati cu anvergura, viziune si buna credinta -  mereu alegem raul: “raul cel mai mic”.

5. Traian Basescu. A pierdut alegerile in Romania, a fost salvat de voturile romanilor care nu traiesc in tara. Are la dispozitie cinci ani ca, pentru propriul sau partid, sau - de ce nu? - pentru propria sa onoare (ca de candidat nu mai poate candida) sa recastige consideratia celor siliti sa traiasca in aceeasi tara cu el.

6. Geoana. L-am lasat la urma pentru ca a avut, practic, cel mai putin de pierdut: topaiala sa de dupa inchiderea urnelor face din el o victima inocenta: in definitiv, cati dintre noi au bucuria de-a se putea juca, in prime-time, cateva ceasuri de-a presedintele, iar milioanele de oameni care se uita la noi chiar sa creada asta?  Infrangerea lui ne era necesara tuturor:

- noua, pentru a da o lectie celor care au crezut ca manipularea violenta poate face presedinte chiar si pe un ‘prostanac’.

- PSD-ului, care avea nevoie de un esec rasunaor care sa elibereze tensiunile acumulate in ultimii cinci ani intre placile tectonice ale partidului. (Uitati-va putin la Nastase)

- Celor care au bagat bani in campania lui, si “mogulilor” care au pus toata miza pe o singura carte - pentru a le reaminti ca, pe langa bani, forta mediatica si aliantele din culise, mai conteaza si stofa candidatului; in definitiv, vorbim de presedintele unei tari.

- prezumtivului guvern Johannis, pentru ca n-a apucat sa fie un conglomerat de interese si datorii acumulate de candidatul Geoana in campanie; si care poate, astfel, sa ramana, daca nu se va concretiza vreodata (sau, mai ales atunci!) imaginea unui guvern ideal.

Trackback URI | Comments RSS