O sa se spuna cateva lucruri reale si inutile: diaspora l-a facut pe Basescu presedinte; Vantu l-a scufundat, pe ultima suta de metri, pe Geoana; romanii - din tara si strainatate - au iesit la vot in numar mai mare decat la primul tur ca sa-l salveze pe Basescu; Geoana si-a pierdut firavul avantaj in confruntarea finala; victimizarea lui Basescu i-a radicalizat pe nehotarati, care au iesit sa-i dea un vot negativ lui Geoana - si alte explicatii prevazute, sub varii formulari, in cartea despre alegeri. Aceasta campanie aduce, totusi, o premiera, si despre asta vreau sa scriu. Se spune, iar viata reala o atesta: nimeni nu a castigat un razboi impotriva presei; si: nu-ti transforma adversarii politici in dusmani personali. Ceea ce am vazut in aceste zile incalca insa aceste cutume care au trecut proba realitatii, prezidentialele de anul acesta au fost un soi de experiment din care a lipsit insa ingredientul principal pentru a ajunge la rezultatul scontat de experimentatori. Despre asta vreau sa vorbim, pentru ca asta e SUBIECTUL (in cea mai pura acceptiune de presa): cum sa castigi impotriva oricarei logici, impotriva oricarui bun simt al conjuncturii.

* un om intra in alegeri dupa o uzura a puterii de 5 ani; cu o lista mare de neimpliniri politice, unele fundamentale; cu un lung sir de erori, unele greu de scuzat, altele atat de socante incat cu greu poate fi formulat un verdict; ultimul din cei 5 ani e un an de criza: ii submineaza atat sloganul cu care a castigat puterea (’sa traiti bine!”), cat si mitul consecventei despre guvernarea “de dreapta” (prin aducerea stangii la putere); nici macar ‘recursul la popor’ - o expresie pe cat de izbutita, pe atat de demonetizata prin cliseizare excesiva - nu mai poate oferi surpriza proaspata a sentimentului popular al nesupunerii: ‘poporul’ il mai scosese odata din coltii adversarilor, la referendumul de suspendare. Acesta este cobaiul. Experimentatorii l-au trecut la cel mai vitreg regim de viata politica, si l-au supus la toxicitatea extrema a oprobriului fabricat in laboratoarele media. Cum dracu sa rezisti?

* Doua partide mari si unul cu un electorat foarte disciplinat si previzibil se coalizeaza impotriva lui. Coalitia nu-i una declarativa: masinariile din teritoriu, unse si rodate in ani de zile de succese certe, se pun in miscare, sistemul de mobilizare la vot si propaganda, organizat pana la nivel de scara de bloc,  intra in functiune; liderii se arata numai impreuna, forteaza simboluri, fac planuri de-un desavarsit bun simt, fac schimb de influenta politica (nu-mi pot sterge din minte chipul lui Crin Antonescu vorbind alegatorilor din Brasov si avand in spate echipa PSD - un june inocent intr-o padure de guse si falci atarnand); scot in fata nu doar formula menita sa stinga criza politica in numai cateva zile: ci si pe cea mai interesanta si mai civilizata creatura politica pe care o putea produce Romania momentului: Klaus Johannis - neamtul din visul traditional al romanului interesat de ordine, siguranta, administratie. Cum dracu sa rezisti?

* dar poate cea mai importanta mobilizare s-a produs in media: proprietarii trusturilor arunca in lupta toata credibilitatea pe care jurnalistii lor (da, ai “lor”) au acumulat-o in ani de zile de munca, talent si experienta; ies, din vizuinele unde i-au trimis la odihna anii de santaje, tradari, targuri cu deontologia si contracte cu diavolii politici deshcele batrane, lacomii traditionali ai presei; nu mai functioneaza nici o regula, amenzile date de CNA sunt luate in calcul de la bun inceput si socotite nu ca pierderi sau cheltuieli, ci ca adevarate investitii; cobaiul e demonizat la propriu, pandit si prins pe picior gresit, atras in capcane, haituit, improscat cu noroi din toate partile; zi de zi, saptamana de saptamana, ora de ora in prime-time-uri - in intervalele orare permise, sau ilicit; nu cred ca, din anii 50 incoace, cineva a fost vanat intr-un mod atat de insidios, de consecvent si de cu metoda precum cobaiul din aceasta campanie; parea chiar ca el nu poate pierde decat scaunul de presedinte, in timp ce, daca pierd, adversarii sai pierd totul; pana si “mogulii” si-au ridicat capele, amintind lumii ca ei chiar exista in carne si oase, si au dat proba inteligentei si a superbului cinism cu care si-au facut banii. Cum dracu sa rezisti?

* Finantatorii se mobilizeaza si ei: nu lipsesc banii negri - pentru ca de 20 de ani n-au lipsit niciodata; nu lipsesc targurile preelectorale, forta financiara din spatele intereselor baronilor locali si ridicatul din spranceana al zeilor din primele pagini ale Topului 300: cei care stiu ca intr-un an de criza si electoral, e mai bine sa investesti in politica decat in economie.

Zice poetul, trasferand lectia mare a lui Habibal pe acest colt mic si meschin de lume: “Si n-au invins”.

Pentru ca nici politicienii, nici media si nici oamenii de afaceri nu si-au pus vreodata intrebarea capitala, care a fugit, de ani de zile, din discursul si din gesturile noastre publice: dar bunul simt al “omului de rand”, ce spune? Toti acestia au uitat sa priveasca viata de la firul ierbii - viata omului pe care-l pacaleste toata lumea, care suporta cu palmele goale crizele de orice fel, care poarta pe umeri tranzitii, schimbari de regim, reforme, ’salvarea natiunii’, demagogia promisiunilor si ipocrizia fara sfarsit care , nesmintit, anima mesajele politice care-l bombardeaza.

Stiti bancul cu babutza care a blocat o sectie de votare pentru ca nu stia cu cate liniute sa scrie, pe buletinul de vot, “Futu-va-n gura”. Ieri, alegatorul manipulat  a simtit ca experimentul acesta - facut de presa, de politicieni si de varfurile mediului de afaceri,  NU  e operat  pe Traian Basescu, ci pe el insusi: a intuit ca el insusi e cobaiul si si-a amintit brusc, indiferent cata scoala a urmat, cu cate liniute se scrie mesajul. Fenomenul a functionat, oricare va fi de acum (caci eu vad foarte posibila o decizie in justitie a rezultatului final) scorul  validat de BEC.

PS: Despre ce inseamna asta, care sunt consecintele si cine are, de fapt, de castigat din votul de ieri, in postul urmator.

Trackback URI | Comments RSS