Orice politician care, dupa ce s-a inteles cu aliatii si dupa ce a mituit electotratul, vrea sa se impace si cu el insusi, simte nevoia sa treaca acest test. Nu sunt dintre cei care mitologizeaza “anticomunismul” Timisoarei: dar dezinvoltura civica si curajul care au declansat aici revolutia ii dau acestui oras dreptul sa ramana un reper de facto. Toata lumea simte nevoia sa se legitimeze aici - singur Ion Iliescu a inteles ca nu are nicio sansa, si n-a scapat niciodata de aceasta frustrare: din cliseele acestui iubitor de clisee, a lipsit mereu referirea la Timisoara.

Asta a cautat acolo ieri Mircea Geoana, si nu putea intra in Timisoara decat flancat de Crin Antonescu si primarul Ciuhandu, in acelasi mod in care PSD a reusit sa se afilieze la social democratia europeana numai la bratul PSDR. Nu-i nici bine, nici rau, e pur si simplu “pragmatic”: dar gestul sau nu avea cum sa nu fie o provocare. Nu se ducea la Constanta lui Mazare.

Sa mai observam un lucru: TVR, Antena 3 si Realitatea au prezentat cele petrecute la Timisoara exact cum a facut-o Televiziunea Romana Libera, in urma cu 19 ani despre Piata Universitatii: imaginile au fost inecate de fetzele si comentariile purtatorilor “punctului oficial de vedere”

Trackback URI | Comments RSS