Intre atatia revoltati de inregistrarile discutiei dintre SRS&BC cu seful ANI, vocea lui Tolontan e cea mai potolita si mai didactica. Demonstratie  ca la carte. Dar nu de asta incep facand vorbire la ea (si nu la pozitia lui Rogozanu, de pilda). Ci pentru ca argumentatia lui Tolontan e perfecta pentru o prelegere in fata studentilor, sau in vreun manual de deontologie, desenand, astfel, prin contrast, falia tot mai larga dintre jurnalismul profesionist (cu reguli, dileme specifice, principii si valori) si realitatea tot mai dura a redactiilor. Iata despre ce vorbesc:

Astazi au aparut parti noi ale discutiei dintre seful ANI si cei doi “jurnalisti”. Am epuizat, asadar, metoda pe care ani de zile am aplicat-o pentru a testa rezistenta unui “rechizitoriu”: fa-te avocatul diavolului pana se destrama singure toate argumentele lui. Iar ce ramane  ma face sa ma opresc nu asupra celor doi “jurnalisti”, ci asupra efectelor pe care prezenta lor pe “piata opiniilor” le  provoaca. Recititi stenogramele, ascultati-le vocile. In definitiv, vorba lui Bogdan Chrieac din inregistrarea aparuta azi,  “despre ce p… mea vorbim?”: ani la rand am asistat la executii fara judecata si fara dreptul la aparare in ziarul condus de SRS, si, pe ici pe colo, au mai aparut plangeri ale unor oameni de afaceri care s-au declarat santajati pentru reclama; iar “maestrul” BC a fost data afara de la Gandul pentru ca incurcase borcanele ziarului cu interese personale de milioane de euro din contractele cu statul. Sa fie sanatosi, nu ei au o problema.

Problema e a redactiilor care-i promoveaza, gazduiesc si le dau misiuni si poligon de tragere, caci in aceste redactii si la aceste trusturi se vor deconta toate consecintele unui atare mod de-a face jurnalism. Cel putin trei efecte - oricare dintre ele poate fi pe primul loc:

1. Subminarea valorilor profesionale care asigura coerenta producerii de continut. Aveti idee ce cred ziaristii din trust - cei care sapa si scormonesc dupa informatii excluziv in interesul cititorului - despre faptul ca SRS, de pilda, sta etalon in prime-time si face pe maestrul? Lor li se serveste, ca pentru a provoca si intretine o schizoidie profesionala, codul deontologic aparut saptamanile trecute.

2. Presiunea pusa pe moderatorii emisiunilor, distrugerea prin distorsiune indelungata  a reflexelor jurnalistice sanatoase, si contaminarea dezbaterii cu metode si masuri antiprofesionale. Bagati de-a valma pe gatul realizatorilor, acest gen de “jurnalisti” intoxica cu reaua credinta a agendelor lor personale  mecanismul sensibil si creativ al moderarii autentice. Iar moderatorii, oameni talentati, construiti profesional in ani de zile de munca individuala si colectiva, se epuizeaza in gestionarea unor situatii din care spera sa scape intregi. Intregi? Ma tem sa nu vina vremea in care publicul sa nu mai deosebeasca intre prestatia moderatorilor si cea a unor astfel de invitati. Si pentru ce? Manipularea e atat de fara masura, fara rusine si fara minte, incat e evidenta pentru oricine: deci care e, pana la urma, efectul ei?

3. Efectul e demolarea valorii fundamentale a unui post de stiri - credibilitatea. Traim ani in care se schimba pur si simplu paradigma profesionala - informatiile navalesc pur si simplu, miza se muta pe selectia in acord cu publicul propriu si pe onestitatea si expertiza abordarii. Adica pe credibilitate. Si e simplu ca in viata: cand ai sa-l mai crezi pe cel prins ca incearca sa-ti vanda altceva decat pretinde? As spune mai mult: in cazul ca  Basescu va castiga alegerile, victoria lui va fi ea insasi o razbunare impotriva presei, asa cum se face ea in aceste zile.

De fapt, nu impotriva presei, ci a “jurnalistilor” si - mai grav - a jurnalistilor. In urma cu cateva luni, Mihai Coman semnala,  intr-o analiza pentru Hotnews, un fapt ingrijorator si un fenomen oarecum straniu. Pentru prima oara de 20 de ani incoace, jurnalistii urca, intr-un sondaj facut de Transparency International, alaturi de politicieni la capitolul coruptie; dar presa in ansamblu ramane in topul institutiilor de incredere. De fapt, nu-i  nimic straniu aici: ca in orice domeniu, oamenii sunt cei care-si cinstesc sau isi compromit meseria.

 Asta e si problema: ca sub numele nostru  si sub numele celor doi impricinati din zilele astea, lumea, toata lumea, scrie dedesubt “jurnalisti”. Fara ghilimele.

PS: Mai observati un lucru: cei care la ora asta au cel mai mare interes sa accentueze ideea ca SRS si BC sunt jurnalisti sunt Blaga, Berceanu si Videanu.

Trackback URI | Comments RSS