De undeva, cumva, trebuia inceput. O face decizia lui Sergiu Toader (anuntata de Tolontan), care elimina pe exponentii spectacolului trivial, aducator de audienta “din aia”, de pe ecranul Realitatii. Televiziune la care fractura dintre stardardele reclamate in statutul postului si cele reale (la care a fost constransa -si de - de rating) e de departe cea mai vizibila din piata.   

Eu n-as vedea aici un afront nici la adresa libertatii jurnalistului de a-si alege invitatii, si nici la dreptul publicului de-a asculta si parerile repudiatilor. Problema s-ar fi pus mai serios in cazul unui post generalist; dar o televiziune de stiri poate, si chiar trebuie, sa-si permita filtre foarte bune pentru discursul general pe care-l livreaza publicului propriu. Da, exista o democratie a vulgaritatii - legitima, ca orice democratie - dar mai exista si una a luciditatii si a bunul simt. Dar: o atare decizie nu rezolva problema discursului Realitatii TV, care se afla la celalalt capat al microfonului invitatilor. La ce ma refer - cateva exemple:

- e greu sa-i ceri jurnalistului sa renunte la spectacol, cata vreme ii monitorizezi audienta si ii impui sa fie mai mare decat cea a concurentei pe acelasi segment orar - asa cum, cu ceva vreme in urma, razbatea dintr-un comunicat intern. N-ai sa-i poti bate niciodata pe Gadea & comp mergand pe tronsonul lor cu “Plesu & Liiceanu” (ca sa-mi duca pana la capat cliseul:).

- e inutil sa-i scoti de pe sticla - din considerente de igiena a dezbaterii - pe Gigi, Sandru si “Bideu”, cata vreme la evenimentele cu adevarat importante, jurnalistii de afla sub tirania “invitatilor”. Cazul scoala e arestarea lui Gigi Becali - cand emisiunile menite sa despice firul in patru erau conduse de avocati, purtatori de cuvant si jurnalisti de casa, politicieni si trepadusi din fotbal , care puneau intrebarile, dadeau raspunsurile, trageau concluziile, dupa ce confiscasera pur si simplu discursul postului; iar jurnalistii, coplesiti din trei-patru parti, erau simple suporturi pentru microfoane.

- e chiar periculos sa scoti de pe ecran doar niste fetze, fara sa umbli si la principiile si obiceiurile proaste impuse de amestecul exploziv al tiraniei cifrelor in criza, si al unei agende atat de straine uneori de interesul publicului. Si sa inlocuiesti aceste fetze cu altele, din aceeasi stofa, dar care stiu doar sa se exprime mai bine.

Pentru ca punctul de pornire si sosire sunt tocmai aceste principii: onestitatea profesionala si competenta, in cazul jurnalistilor, si credibilitatea (nu doar igiena), in cazul postului - in afara lor decizia lui Sergiu Toader e doar o masura spectaculoasa, chiar curajoasa, dar cam atat. 

Am urmarit cu atentie “bomba” lansata de Sorin Rosca Stanescu, principiile “jurnalistice” care i-au stabilit traiectoria, gestiunea acestei traiectorii la Realitatea TV, in celelalte produse ale trustului, in ziarul Evenimentul zilei. Ei bine: Sergiu, in locul lui SRS, da-mi-i inapoi pe acei papagali induiosatori

Trackback URI | Comments RSS