Condamnarea definitiva a generalilor Chitac si Stanculescu imi aduce aminte de o intamplare, de pe la  jumatatea anilor ‘90. Un amic, pe care Revolutia il prinsese ca soldat la Timisoara, care fusese scos cu unitatea lui impotriva manifestantilor, imi povestea pentru prima oara - desi ne stiam de cativa ani - cum au stat lucrurile in zilele si noptile alea.

Un an jumate ma straduisem sa-l conving sa povesteasca - subiectul ma excitase ca ziarist: nu se intrebase inca nimeni, chiar! - cum au perceput lucrurile simplii soldati, scosi la lupta impotriva civililor, ce credeau ca se intampla ei, cei mici si total lipsiti de informatii, ce au vazut, ce au simtit, cum s-au impacat mai apoi ei cu ei insisi cand totul s-a prabusit si s-au intors fiecare la casele lor rispite in toate judetele tarii?  ”Revolutia unui soldat care a tras” - era titlul care mi s-a plimbat prin minte in cele patru ceasuri cat a durat povestea amicului: cum au primit munitie de razboi, cum li s-a apus ca Romania e atacata din exterior, cum au fost dusi in Piata Operei si pusi fata in fata cu marea demonstrantilor, huiduielile care au urmat, valmasagul si spaima, ordinul “foc!” si impuscaturile, ale celor care Continue Reading »